Essit su docufilm “A bolu”, biàgiu tra cantori sardos

Docufilm de Davide Melis contat boghes e comunidades de s’internu

Cantare cando si sentit su disìgiu, a su tzilleri o a un’ispuntinu, custa est una de sas règulas. Non serbint mannos preparativos o bestire pro fortza su costùmene traditzionale sardu: sos cantori de oe tenent normales polu o t-shirt cun sas iscritas in inglesa. Una boghe bivat. De eris, de oe e de cras. Bator persones chi cantant paris: solista, bassu, mesu boghe e contra. Su solista cantat una poesia e li dat una melodia. E su tenore rispondet a s’acòrdiu. EST s’atacu, in sardu cun sutatìtulos, de su docufilm “A bolu” – règia de Davide Melis e produtzione de sa sotziedade Karel – projetadu in anteprima a su tzìnema Odissea de Casteddu.

Unu biàgiu mescamente a s’internu de s’ìsula pro esplorare unu mundu chi giai de annos est cobrende riellu e atentu fintzas in sos tzicuitos natzionales e internatzionales, cun apassionados e sponsor chi andant de Elio a Peter Gabriel. Unu traballu chi chircat de cumprèndere su raportu tra càntigu a tenore e comunidade sena bòlere èssere ne entziclopedia, nen ghia pro prepostos a sos traballos. SOS beros protagonistas sunt sos cantori chi isvelant sos issoro segretos e in carchi modu fintzas cussos de sos minores paisos ue cussos sonos e cussas boghes conchistant fintzas sos pipios, comente a càpitat a Patada cun Sos Isteddos.

In su docufilm iscritu dae Melis cun Sebastiano Pirosu e prodùidu dae Luca Melis b’at una mapa bivat de sa chi est sutzèdidu in custos sèculos e in custos annos. SOS tenores sunt in òrdine de aparitzione Susu Hussertu de Mamujada, Susu Cuntratu de Seneghe, Santa Maria de Otzana, Ischit Niera de Patada, Nunnale de Orune, Santu Pretu de Loculi, Santa Callina e Santa Elena de Durgali, Supramonte de Orgosolo. Santa Rosulia de Benetutti, Cuntratu Santa Maria de Seneghe, Sos Isteddos de Patada. Un’arresonu chi est fintzas un’innu a su chintu de sos paisos chi lutant contra sa fua de sos giòvanos in tzitades o ultres su Tirrenu.

“Ogni minore paisu – ispiegat unu de sos cantori – tenet una variedade sua e sos pessonàgios suos. EST unu signale de cultura bivat, no appiattita”. Pro mèdiu de sas ripresas a su bolu (a bolu) chi ispantant paisos, pratzas e campagnas e sas boghes de sos cuntemporàneos si risentono sas poesias e sos testos de su càntigu sardu, de Peppino Marotto a Raimondo Piras, sos mannos de sa mùsica traditzionale sarda. “Una pràtica bivat – cummentat su regista – capatzu de contare e èssere una realidade sotziale e culturale in contina evolutzione”. Su docufilm, de sa durada de 100 minutos, a sos primos de làmpadas at a fàghere s’esòrdiu suo in su mannu ischermu, in cuncursu a Monselice pro sa de dòighi editziones de s’EtnoFilm fest. Posca unu giru cun su traballu chi at a èssere presentadu in sos paisos in cales est istadu giradu, cumintzande dae Orgosolo.